Esti atat de frumoasa, iarna!
Campul intins pe spate, langa orizont,
si copacii opriti, din fuga crivatului
Imi tremura narile
si nici o mireasma,
si nici o boare,
doar mirosul indepartat, de gheata,
al sorilor.
Ce limpezi sunt mainile tale, iarna!
Si nu trece nimeni
doar sorii albi se rotesc linistit, idolatru
si gandul creste-n cercuri
sonorizand copacii
cate doi,
cate patru.

(Marin Sorescu)