|
A fost odata
ca niciodata,
intr-o casa de oameni buni,
o casa de
romani ...
o noapte de
iarna minunata ...
Afara ningea linistit
iar vreascuri in soba trozneau,
si-n al bunicii par cernit,
stelute straluceau ...
Ceaunul
plin cu sarmalute,
pe plita aburea,
iar cozonacul parfumat,
aroma de vanilie
imprastia ...
Copii pe la case colindau,
in cete adunati,
covrigi si mere ei primeau,
zambind
imbujorati.
Anii au
trecut ...
si am
crescut dar port mereu in suflet,
acea
noapte rupta dintr-un basm,
Sfanta noapte
de Craciun ...
| 
