A fost odata ca
niciodata,
intr-o casa de oameni buni, o casa de romani ...
o noapte de iarna minunata.
Aroma de sarmale calde, cozonac fierbinte si colaci abia
scosi din cuptor narile imi alinta ... iar
bunica imi spunea cu glas soptit, povesti
nemuritoare ...
Fulgii de
nea dansau usor la geam si glasuri vesele de
copii, se auzeau in departare fredonand colinde
din batrani ...
Anii au
trecut ... si am crescut dar port mereu in
suflet, acea noapte rupta dintr-un basm, Sfanta
noapte de Craciun ...
|