Tot focul din dumnezeire,
S-a facut lacas sfintit.
Rugul chiar era un spin
Ca un fel de maracin,
El prin cedri desi apare
Lemn smerit la aratare.
Domnul n-a voit asa,
In copaci falnici a sta
Ci, in spinul cel smerit,
A sedea bine-a voit.
Ca sa ne-nvete pe noi
Ca in vremea de apoi
Va alege-a fi mai mare
Smerenia Sfintei Fecioare
De Dumnezeu Nascatoare.
Caci ea roaba s-a facut
Si asa s-a si numit ,
Cand vestirea a primit
Ca va naste pe lisus
Pe Fiul Celui de sus,
Pe Fiul Celui Preainalt,
Dumnezeu adevarat.
De aceasta veste mare
Ea a fost intre mirare
Dar a facut ascultare.
(Ilie Cleopa)
