Apoi, intorcandu-se acasa, s-a petrecut un cutremur mare. Iar Maica Domnului le-a chemat pe mironosite si pe celelalte prietene si le-a anuntat vestea adormirii sale. Momentul este urmat de o noua minune: s-a pornit un vant mare, aducator de nori. Iar pe nori au fost adusi la casa Maicii Domnului, din toate zarile unde fusesera trimisi la propovaduit, cei 12 apostoli. A lipsit, ca si la Inviere, numai Apostolul Toma.
Dupa ce si-a luat ramas bun de la toti, Maica Domnului si-a facut semnul crucii, s-a urcat in pat si si-a dat duhul. In acel moment, toti orbii, mutii, ologii, bolnavii care, intre timp, prinzand de veste, se adunasera in jurul casei, s-au vindecat in mod minunat de toate betesugurile. Apostolii au luat patul pe care se gasea trupul Maicii Domnului pentru a-l duce sa-l ingroape in gradina Ghetsimani. Oamenii cantau tinand isonul ingerilor, in vreme ce in vazduh trupul adormitei raspandea un miros minunat. Cuprinsi de zavistie, cativa iudei s-au repezit sa dea jos nasalia de pe umerii apostolilor, dar cu totii si-au pierdut vederea. Iar unuia, care a indraznit sa se atinga de pat, o mana ingereasca nevazuta i-a taiat bratele. Vazandu- se loviti de nenorocire, si orbii si ciungul au cazut la pamant si si-au cerut iertare. Atunci, Apostolul Petru a luat de pe pieptul Maicii Domnului ramura de finic adusa de Arhanghelul Gavriil si a atins ochii orbilor si mainile taiate ale ciungului. Prin minune, orbii au inceput sa vada, iar ciungului i s-au lipit mainile la loc. Trupul Maicii Domnului a fost ingropat in Gradina Ghetsimani. Vreme de trei zile, in jur s-au auzit fara oprire cantari ingeresti.