Nepoata mea, in varsta de cinci ani, avea dureri lombare foarte puternice si am dus-o la Spitalul de Pediatrie Pentelis. I-au facut o ecografie si au vazut ca avea piatra la rinichi. I-au dat medicamente, insa piatra nu se elimina. Doctorii ne-au recomandat sa facem operatia. Am consultat mai multi doctori si ne-au sfatuit la fel.
Dupa cateva zile, mama ei si fiica mea au discutat problema aceasta cu o prietena a ei, care i-a dat o iconita a Sfantului Luca, spunandu-i ca era doctor si mare facator de minuni. Fiica mea a luat iconita, a venit acasa si s-a rugat asa:
- Sfinte al meu, eu nu te cunosc. Daca esti doctor, vindeca-l pe copilul meu!
Seara a pus iconita sub perna fetitei. Dimineata copilul s-a trezit si a venit vesel la mine. Eliminase piatra. Era cat un bob mare de linte.
- Bunica, mi-a spus, uita-te! Hristos m-a ajutat sa nu ma mai doara!
Sfantul Luca a raspuns imediat rugaciunii noastre.
Ma numesc A.G. si sotia mea se numeste F. Avem doi copii, V. (fetita), care are cinci ani si jumatate, si M. (baiat), care are doi ani si jumatate. Locuim in insula Creta. Intamplarea pe care o sa v-o descriu se refera la fiul nostru, M.
La inceputul lunii mai a anului 2000, mangaindu-l pe cap pe baiat, am simtit ca are o mica inflamatie, de marimea unei nuci, sub urechea dreapta. Zi dupa zi masa aceasta informa crestea si am fost obligati sa mergem la doctorita noastra pediatru care, la randul ei, ne-a trimis pentru alte analize la spitalul PE.PA.G.N.I., mai exact la sectia de hematologie si oncologie pentru copii.
Am ramas in spital 16 zile, facandu-i copilului continuu analize (computerizate, magnetice etc.), pentru ca nici doctorii nu mai intalnisera un astfel de caz si nu puteau sa isi dea seama despre natura acestei tumori (daca e maligna sau benigna).
Unii doctori, prin comportamentul lor si prin fraze spuse pe jumatate, ne-au dat de inteles ca este vorba de o tumoare canceroasa. Imediat ne-a cuprins deznadejdea, panica si, pe scurt, ni s-a scurtat viata cu cativa ani. Cu toate acestea, nu am incetat nici o clipa sa ne rugam Celui Atotputernic. Merita sa mentionez ca fiul nostru, cu toate ca este asa de mic, iubeste foarte mult biserica si icoanele.
Spre ajutorul nostru, l-am cunoscut pe parintele H. care, afland de problema noastra, s-a oferit sa ne viziteze. A venit, asadar, in ajunul zilei in care urma sa aiba loc biopsia si a adus cu el moastele Sfantului Luca, pe care le luase din Thiva. Copilul nu mai putea inghiti aproape nimic. Bea doar putin lapte si respira cu ajutorul unui aparat. Dupa ce s-a rugat pentru copil, parintele H. l-a binecuvantat in semnul crucii in locul bolnav cu moastele Sfantului Luca. Imediat dupa aceasta, ne-a asigurat ca a doua zi copilul va fi aproape bine, indiferent daca se va face biopsia sau nu. Ne-a recomandat sa ne rugam Sfantului Luca si sa credem in dragostea lui.
Asa am si facut. Copilul s-a simtit foarte bine in acea noapte, la spital, fara dificultati de respiratie sau alte probleme. Apoi, dupa putin timp, a cerut sa manance! Pana a doua zi, tumoarea se micsorase in mare masura si gatul copilului se eliberase aproape total. Doctorilor, vazand evolutia surprinzatoare a copilului (desigur, spre bine), nu le venea sa creada ce vedeau si nu stiau cui se datoreaza aceasta vindecare. Noi insa stiam. Sfantul Luca facuse o minune.
Pentru ca fusese programata biopsia, in pofida ameliorarii neasteptate, doctorii voiau sa o faca (toate analizele, tomografia computerizata, cea magnetica aratau clar ca exista o tumoare). Dupa cateva zile au venit rezultatele si, din fericire, erau toate bune. Am iesit din spital, ne-am intors acasa si copilul nostru nu mai are absolut nici o problema.
Unul dintre doctori, afland despre Sfantul Luca si despre minunea evidenta, a spus:
- Acum ar trebui sa ne rupem diplomele!
Aceasta minune am povestit-o multor oameni si vom continua sa o spunem mereu, multumindu-i in acelasi timp Sfantului Luca pentru marinimia sufleteasca pe care ne-a aratat-o noua si copilului nostru. Ii multumim din inima! Binecuvantat sa fie numele lui!
Parintele G. descrie o interventie chirurgicala a Sfantului Luca mai presus de logica noastra obisnuita. Parintele G. cunoaste limba rusa si ii slujeste pe emigrantii rusi mai ales prin Taina Spovedaniei. El povesteste:
- Din cauza unei hernii de disc intre a patra si a cincea vertebra cervicala si intre prima si a doua toracica, mi s-a declansat o paralizie a extremitatii superioare stangi cu atrofiere de muschi la brat si cu o slabiciune musculara a deltoidului. Neurologii si neurochirurgii care m-au examinat imi recomandau o interventie chirurgicala. Insa unul dintre doctori, pentru ca eu sufar de diabet zaharat, mi-a recomandat sa evit operatia si sa o inlocuiesc cu fizioterapie, gimnastica si inot in mare. Acestea se intamplau in luna mai 2002. Am continuat tratamentul pana in toamna, insa fara vreun rezultat. Nu m-am mai dus la doctor, ci m-am destainuit in rugaciune Sfantului Luca, cu credinta si cu nadejde, cunoscandu-i sfintenia. Am citit in fiecare zi Paraclisul lui in limba rusa, ca sa comunicam cat mai bine si mai eficient. Sfantul mi-a raspuns in data de 8 decembrie 2002, in zorii zilei de duminica spre luni (9 decembrie), de sarbatoarea Sfintei Ana.
In timp ce dormeam, l-am vazut pe Sfantul imbracat in vesminte arhieresti. Peste vesminte purta un sort de doctor si o scufie medicala de chirurgie. In mana stanga tinea o penseta si tifon sterilizat, iar in mana dreapta un bisturiu. Mi-a spus: „M-au trimis de Sus. Stiu cat ne iubesti pe noi, rusii, si cata greutate duhovniceasca porti aici, in Atena, de aceea si eu, pentru ca te iubesc, am venit sa te operez. Intoarce-te cu spatele!”.
M-am intors si in cateva fractiuni de secunda a avut loc operatia.
Apoi mi-a spus: „Intoarce-te, esti sanatos, maine o sa poti sa iti ridici mana, iar peste trei zile te voi vizita”.
Dupa cateva minute m-am trezit. Era 4.30 dimineata. M-am dus la oglinda si mi-am ridicat mana. Am facut toate miscarile; nu aveam nici o problema. Disparuse si atrofia musculara. Grosimea bratului era la fel ca a celuilalt. La fel de minunat este si faptul ca pe flanela mea exista o mica pata de sange in locul unde sufeream! I-am slavit pe Dumnezeu si pe Sfantul Luca, pe care-l aveam ca aparator al familiei mele.
Doctorul pe care l-am vizitat a ramas uimit. M-a intrebat cu nedumerire ce s-a intamplat. I-am dat cartea cu biografia Sfantului Luca si i-am recomandat sa o citeasca, pentru a intelege ce s-a intamplat.
Am asteptat sa vina ziua de miercuri, cand Sfantul imi spusese ca ma va vizita. Ma aflam in acea zi in biserica, cand a venit D. G. si mi-a adus o icoana cu o particica din moastele Sfatului Luca. De atunci o pastram aici, ca sa fie Sfantul mereu intre noi.
