Sfantul Efrem cel Nou – Marele Mucenic din Nea Makri– este cunoscut in toata lumea atat pentru marea sa putere facatoare de minuni, cat si pentru rapiditatea ajutorului sau, fiind supranumit “Super-Grabnic Ajutator in toate nevoile“.

Doamna G. Z. din Atena, care in urma cu multi ani fusese vindecata de paralizie, a trimis aceasta scrisoare Manastirii de la Nea Makri:

De indata ce a inceput Postul Mare al anului 1982, am fost cuprinsa de o dorinta nestavilita de a reciti viata Sfantului Mare Mucenic Efrem. De asemenea, imi doream foarte mult sa-l vad, pentru ca nu-l mai vazusem pe Sfant de zece ani, de atunci de cand m-a vindecat de paralizie. Il chemam zi si noapte.

Era dimineata. La manastire trebuia sa inceapa Liturghia Darurilor mai inainte sfintite. In zorii zilei, pe la ora cinci, l-am trezit pe sotul meu deoarece trebuia sa il duca pe preot la manastire. Apoi m-am culcat din nou si am vazut in vis ca ma gaseam in locasul manastiresc si stareta m-a trimis sa aprind candelele. Intrand in biserica, l-am vazut pe Sfantul Efrem stand in fata iconostasului. El statea inaintea usilor imparatesti cu fata indreptata spre altar si, cu un adanc simtamant de cucernicie si smerenie, lua parte la Liturghia pe care o slujeau Ingerii. De indata ce l-am zarit pe Sfant – un ascet inalt de statura si lat in umeri – am strigat foarte tare si toti oamenii care stateau afara, au intrat in biserica, dorind sa vada ce s-o fi intamplat cu mine. Venind inauntru, acestia au incremenit pe loc, fiindca l-au vazut si ei pe Sfantul Efrem.

Marele Mucenic Efrem a inceput sa ne invete ca la rugaciune trebuie sa stam cu mare frica si cucerniciei. Launtric, eu strigam catre dansul:

- Sfinte al meu, Sfinte al meu!

El si-a intors privirea catre mi­ne si atunci m-am i simtit asa de parca m-ar fi certat. Apoi a zis ca mai intai de toate e de trebuinta sa-L iubim pe Dumnezeu, sa avem teama sfanta in timp ce se savarseste Dumnezeiasca Liturghie si sa cerem de la Sfinti rugaciunile lor mijlocitoare.

- Ah, de as putea sa vad chipul Sfantului Efrem! am grait eu inlauntrul meu.

Atunci peste capul sau a pogorat o cununa Stralucitoare si s-a oprit intr-o asemenea pozitie, incat am reusit sa vad foarte lamurit chipul Sfantului Parinte. Un simtamant de smerenie mi-a coplesit sufletul. Cand Sfantul a vazut ca dorinta mea a fost implinita, stralucirea a disparut. El a privit spre mine, apoi s-a intors catre altar…

Ii multumesc Sfantului Efrem, care mi-a auzit rugaciunea si a implinit dorinta mea cea arzatoare. Ma rog lui ca sa-i daruiasca lumii intregi, prin harul lui Dumnezeu, linistea sufletului si a trupului. O, facatorule de minuni, Sfinte al meu Efrem…

G. Z., Atena, 1982, Grecia

Eram foarte bolnava si intr-o noapte s-a intamplat sa fiu chinuita de cumplite dureri de rinichi si de ficat, intrucat aceste organe imi erau inflamate. Nu puteam sa stau intinsa in pat, de aceea am sezut toata noaptea in fotoliu. Pe la orele patru ale diminetii – nu-mi amintesc daca dormeam sau eram doar intepenita de durere – am vazut ca ma gasesc in biserica Sfantului Ioan Botezatorul, in vremea slujbei de priveghere. Deodata s-a apropiat de mine un monah inalt si slab, cu fata palida si cu barba neagra. Sora care statea langa mine m-a intrebat cine este acest calugar.

- E Parintele Grigorie! – i-am raspuns eu, insa monahul mi-a atins umarul cu blandete si a rostit:

- Copila, eu nu sunt Grigorie, sunt Efrem. Uite-te la mine. Oare m-ai uitat?

Inima a inceput sa-mi bata cu putere; simteam o bucurie de nedescris. M-am aplecat si i-am sarutat mana, iar el m-a binecuvantat. Ridicandu-mi capul, am vazut ca e foarte inalt de statura. In timp ce il priveam cum zambea, am simtit cat este de plina lumea noastra de lumina lui Dumnezeu. Imi doream sa stau de vorba cu dansul, insa el a disparut dinaintea ochilor mei, de parca s-ar fi topit intr-un nor. Dupa ce m-am trezit, am simtit ca sunt sanatoasa si plina de putere.

In anul 1983 m-am imbolnavit de bronhopneumonie. In aceasta perioada, odata, in timp ce eram treaza, in prezenta altor catorva maici, mi s-a aratat Sfantul Mare Mucenic Efrem sub chipul unui monah. Era inalt, cu o fata palida si foarte slab, cu parul negru. A intrat in chilia mea si a zis:

- Ingaduie-mi sa ma asez putin ca sa ma odihnesc! Sunt foarte obosit, de vreme ce mi-am petrecut ziua intreaga la spital, printre cei ce se gasesc in suferinte si cheama numele meu neincetat. Iata, am intrat si la tine, ca sa-mi spui cum te simti.

- Cum as putea sa ma simt, Parintele meu? Tare ma chinuiesc. Sunt doborata de dureri cumplite, mi-e greu sa respir!

El mi-a raspuns:

- Da, pe acestea toate le stiu. Mai rabda putin si nu te teme. Hristos va birui.

Suferind mult din pricina bolii mele, m-am hotarat sa-l intreb pe oaspetele meu:

- De ce te-au chinuit?

Atunci el mi-a raspuns:

- Pentru Hristos, copila mea! Imi cereau sa ma lepad de Hristos si nu incetau sa ma chinuiasca, pentru ca eu tagaduiam sa fac acest lucru. Iar pentru ca n-au izbutit sa o faca, m-au chinuit ca niste fiare. Iata, priveste!

a rostit el, dandu-si la o parte rasa si aratandu-mi o rana imensa. Prin ea i se vedeau maruntaiele, iar pe marginile ei, de jur imprejur, ramasese sangele care fusese ars. Apoi mi-a grait aceste cuvinte:

- Dragostea mea pentru Hristos mi-a dat barbatie intru suferintele mele si Hristos a biruit. De aceea iti zic eu tie: de nimic nu te teme, El va birui! O, copila mea! Nu este nimic mai frumos decat a suferi pentru Hristos!

Neintelegand inca deplin ca acesta era Sfantul Efrem, am zis:

- Parinte, trebuie ca aveti dureri groaznice; aveti nevoie sa va vada doctorii mei, domnul si doamna Haralambulos (acestia erau medicii care ma ingrijeau)! Ei ii cinstesc si ii iubesc pe monahi. Trebuie sa mergeti la dansii, Parinte; ei ar putea sa va tamaduiasca.

El a zambit si a raspuns:

- Copila, eu am suferit in trecut. Acum nu mai sufar. Dupa cum ti-am mai spus, dragostea mea pentru Hristos m-a facut biruitor. Iar acum e timpul sa plec. Voi veni intr-o alta zi.

I-am sarutat mana El m-a binecuvantat si a plecat. Dupa cateva zile s-a intors:

- Am venit sa te vad.

I-am raspuns:

- Inca mi-e rau, dar atunci cand sunteti de fata, mi-e foarte usor, am pace in suflet si imi doresc sa parasesc aceasta lume; nu mai am puteri.

El mi-a raspuns cu seriozitate:

- Copila, inca nu ti-a venit vremea sa pleci. Mai este un lucru pe care trebuie sa-l ducem la bun sfarsit impreuna, de aceea te rog sa mai rabzi putin. Dar, nu te teme! Eu te-am luat sub ocrotirea mea.

Cuvintele lui m-au facut sa cred cum ca ar fi doctor, si atunci l-am intrebat daca ar putea sa se ingrijeasca si de celelalte maici care erau bolnave. El mi-a raspuns:

- Am destule leacuri pentru a le vindeca pe toate, insa ele trebuie sa mai sufere inca o vreme pentru dragostea lui Hristos. Lupta aceasta e cel mai bun lucru care poate fi. Ea este vrednica de a fi purtata. Cum altfel isi vor dovedi ele dragostea lor catre Dumnezeu si catre Domnul Iisus?

Atunci i-am raspuns:

- Fie dupa cum ziceti, Parinte! am rostit eu.

Dintr-odata am inteles ca il cunosc de undeva si l-am intrebat:

- Parinte, iertati-ma, nu sunt incredintata, dar mi se pare ca v-am mai vazut undeva. Chipul Sfintiei voastre imi pare a fi cunoscut, insa nu pot sa-mi amintesc cine sunteti.

El a zis:

- Oare nu-ti amintesti cum am venit la tine in spitalul Ignateon? Acolo ne-am intalnit pentru intaia oara.

- Dar unde locuiti acum? am intrebat eu.

- Casa mea este la Nea Makri, mi-a spus el.

- Si care va este numele?

- Efrem! si-a dezvaluit, in sfarsit, numele oaspetele meu.

Si totusi, eu inca nu pricepusem ca acesta era Sfantul Efrem cel Nou. Apoi mi-a spus:

- Mi-a venit vremea sa plec, copila. Mai am de cercetat inca multi bolnavi. Voi veni la tine din nou sa vad in ce stare te gasesti.

I-am sarutat mana, iar el m-a binecuvantat si a plecat. In ziua urmatoare el iarasi a venit, la aceeasi ora:

- Ei, ei, ei! Copila mea, inca esti foarte slabita si, daca asa va merge treaba, ma tem ca nu vei rezista. Trebuie sa-l rogi pe doctorul Dionisios sa-ti dea o doza mai mare din medicamentul pe care il primesti.

In acel moment, lucrul acesta m-a uimit si l-am intrebat:

- Va cunoasteti cu doctorul Dionisios?

El mi-a raspuns:

- Da, eu il cunosc destul de bine, dar el nu ma stie. De aceea spune-i sa vina in casa mea, ca sa ma cunoasca. Şi as dori ca, indata dupa ce te vei intrema, sa veniti la mine impreuna, sa-mi faceti curatenie prin casa, caci maicile au nevoie de o intarire duhovniceasca. Veniti si veti lua bucurie.

Apoi el m-a binecuvantat. Iar in timp ce eu ii sarutam mana mi-a zis:

- Nu ma voi mai intoarce aici; acum e randul tau sa ma vizitezi.

Dar, spre uimirea mea, peste cateva zile Sfantul Efrem a revenit:

- Copila mea, eu n-as mai fi venit, dar am facut-o dintr-o pricina de mare insemnatate. Se cuvine sa-ti spun ca pentru ca sa te poti intrema, eu trebuie sa-ti dau ceva.

Apoi el a scos din buzunar o cutiuta mica si mi-a intins o lingurita cu leacuri, spunandu-mi urmatoarele cuvinte:

– Iti dau aceasta pentru ca esti foarte slabita. Te vei insanatosi.

In mana el avea o cruce cu care m-a binecuvantat. Eu i-am sarutat mana si el a plecat. Din clipa aceea am inceput a ma simti atat de bine trupeste si sufleteste, de parca nici n-as fi fost bolnava niciodata. Si indata m-am ridicat in picioare.

monahia M., 1983, Grecia