Fericita Xenia a stiut ce inseamna fericirea conjugala, pentru ca ea insasi a trait aceasta fericire. Poate, tocmai de aceea, ea si raspunde atat de repede rugaciunilor noastre, legate de familie, de cei apropiati, rugaciuni pe care i le adresam.
Valentinei, o adolescenta, fiica preotului P. Speranski, din eparhia Erenburg, i-a aparut in urechea dreapta, in spatele timpanului, un abces, in noiembrie 1911. Dupa o consultatie minutioasa doctorul, vazand pericolul in care se afla fata, le-a propus parintilor bolnavei ca a doua zi, chiar, sa se intruneasca un consiliu al medicilor, pentru o consultatie de specialitate, presupunand ca fara operatie nu este posibila vindecarea. Dar parintii, care erau foarte credinciosi, stiind de vindecarea miraculoasa a Olgai (aparuse acest caz intr-o brosura despre viata Fericitei Xenia), au hotarat ca mai intai sa apeleze la rugaciunile Fericitei Xenia. Fara sa spuna o vorba medicilor, au turnat in urechea bolnava a fetei cateva picaturi de ulei din candela de la mormantul Fericitei Xenia si imediat, in aceeasi zi, au trimis o telegrama la cimitirul Smolensk cu rugamintea de a tine slujba de pomenire pentru Fericita Xenia si de a implora rugaciunile ei pentru fata bolnava, Valentina. Doar peste putin timp abcesul s-a spart, durerea din ureche a disparut si temperatura, care ajunsese la 39°-40°, a revenit la normal. Venind a doua zi dimineata, doctorul, dupa ce consulta bolnava, declara ca pericolul trecuse definitiv si nu mai era necesara operatia.
„Bucura-te, ceea ce ai sters lacrimile celor ce plangeau" - se canta in acatistul Fericitei Xenia. Fericita Xenia i-a ajutat adesea pe aceia care plangeau, pe aceia care isi pierdusera orice speranta.
O nemtoaica, luterana, suferea de o cumplita durere de cap. Vecina ei de apartament, crestin ortodoxa, merse la cimitirul Smolensk, lua pamant de la mormantul Fericitei Xenia si o sfatui sa si-1 puna pe locul unde o doare. Ascultand-o, bolnava il puse pe locul dureros si durerea incepu de indata sa se diminueze. Cand durerea disparu, nemtoaica lua pamantul si-1 puse in dulap. Aceasta se intampla seara. Dupa cateva minute observa ca in jurul pamantului aparu o lumina ciudata, iar dulapul incepu sa tremure. Speriindu-se, nemtoaica puse pamantul pe comoda, dar se intampla acelasi lucru. Se sperie atat de tare incat o chema pe vecina sa. Aceasta stiind despre ce este vorba, puse in coltul camerei o icoana, puse pamantul sub ea si aprinse candela. Atunci lumina disparu si totul se linisti. Aceasta povestire i-a relatat-o parintelui Stefan Opatovici chiar nemtoaica. Da atunci ea a inceput sa creada din tot sufletul in Fericita Xenia.
