Ei, copile, ce doresti?
Am lăsat sârma din mână.
- Părinte, nu-mi deschizi? am întrebat.
Atunci a dat drumul la chei pe sârmă.
- Incuie la loc, mi-a strigat.
Am intrat în curte, am încuiat în urma mea si am urcat spre casă. Când
am ajuns în fata casei, sub balcon, bătrânul mi-a cerut să-i dau o jachetă
care căzuse pe jos.
Am apucat jacheta si am ridicat capul, întinzând mâna ca să i-o dau.
Bătrânul s-a aplecat peste balcon să o apuce. Ochii nostri s-au întâlnit pentru
prima dată. Ce privire era aceea!... Ochii lui mari, negri asemenea cărbunelui
slefuit, străluceau ca niste scântei. Ce putere era aceea?! Era ceva sfânt în
acea privire. Ceva care covârsea firea omenească, atât cât o cunoscusem eu
până atunci!
Fulgerător mi-am plecat capul. N-am rezistat acelei măretii
duhovnicesti pe care am întâlnit-o înaintea mea. Eram prea mic...

Când ne-am reîntâlnit după câteva minute, am văzut în fata mea un
bătrânel minunat. Ochii erau normali, nu se mai vădea nimic din măretia
duhovnicească de mai înainte. Era un om obisnuit. Am sezut într-un coltisor
si ne-am luat cu vorba.
- Părinte, eu nu sărut mâna preotilor, căci nu cred.
- De vreme ce nu crezi... bine faci, a răspuns el.
Am discutat vrute si nevrute. Era atât de bun, de blând... în câteva
minute ne apropiasem mult sufleteste. Am simtit o mare bucurie, apropiere
si încredere. Desigur, la aceasta au contribuit virtutile si discernământul
bătrânului.
La un moment dat, râzând bucuros, bătrânul mi-a cerut voie să mă
ajute duhovniceste.
- Să păsesc înlăuntrul tău? a întrebat.
- Da, părinte, am răspuns plin de încredere.
- Până si picioarele îmi miros urât, a spus el, insinuând prin aceasta că
ar avea neajunsuri duhovnicesti.
Am zâmbit! Omul acesta era curat precum cristalul, si bun precum
Hristos.
- Nu contează, părinte, eu vreau, am răspuns.
Atunci a pătruns în sufletul meu. Am simtit ceva delicat, grijuliu si
gingas, ceva tămăduitor, luminos, ceva puternic pogorându-se asupra mea.
Am simtit ca o transfuzie de lumină în suflet. O lumină lină...
Mi-a adus o pace bucuroasă, adâncă. O asemenea pace, ca si când m-as
fi întors la mine acasă după un îndelungat si crâncen exil. O pace egală cu
o nastere din nou; eram ca si când m-as fi aflat în bratele lui Dumnezeu. Am
avut asadar revelatia aceasta: că există asa ceva în lume! Că-i este cu
putintă omului să devină astfel! Câtă uimire, câtă nedumerire, câtă bucurie...

Marii initiati ai Indiei si Parintele Paisie