"Femeile care sunt geloase pe sotii lor, adesea se imbolnavesc de cancer. Asta se intampla chiar si preoteselor. Toate bolile sunt pricinuite de suparari, chiar si piatra la rinichi."
"Nu trebuie sa ii certam pe copii ci sa ii sfatuim. Daca vrem sa faca ceva, trebuie mai intai sa le dam noi un exemplu bun si abia apoi sa ne ridicam mainile spre Dumnezeu si sa ne rugam."
"Parintii sunt de vina pentru problemele copiilor. Toate problemele pornesc de la parinti. In primul rand trebuie sa se sfinteasca parintii si apoi se vor sfinti si copii. Abia dupa aceea nu vor mai fi deloc probleme. Copii devin problematici, cand parintii intre ei au probleme."
"Odata Parintele Porfirie a stat de vorba cu o doctorita de la Spitalul Singru, despre cancer şi SIDA, exprimandu-si parerea cu privire la aceste boli, parere pe care mai tarziu a impartasit-o altora: „Am cercetat si eu cancerul si am descoperit destule elemente. De obicei se imbolnavesc de cancer persoanele stapanite de confuzie sufleteasca, oamenii nelinistiti, cei chinuiti de diverse intamplari si cei supusi unor presiuni. Cand patesti ceva si ti se spune ca ai cancer, trebuie sa te incredintezi cu totul iubirii lui Dumnezeu. Trebuie sa te linistesti, sa te calmezi, sa iubesti lumea, sa iubesti totul. Sa fii doar iubire şi doxologie a lui Dumnezeu. Atunci ti se va sfinti sufletul, cand te vei apropia de Dumnezeu si se va asterne pacea, sistemul simpatic si cel parasimpatic, ca si intregul organism, se va linisti, iar cancerul, chiar daca nu se va vindeca, cel putin va ramane in acel stadiu…
Daca ai aflat ca esti bolnav de SIDA, nu trebuie sa te intristezi, ci, mai degraba sa fii bucuros. Nu trebuie sa-ti spui că esti bolnav si vei muri. In nici un caz! Trebuie sa studiezi Sfanta Scriptura. Vei vedea ca nu exista moarte si ca cine crede in cuvintele lui Dumnezeu nu moare nicicand!
Sa nu refuzi sa iei medicamente, dar sa incerci sa te vindeci prin rugaciune, incredintandu-te cu totul lui Dumnezeu. Stii cat de puternic eram eu pe vremuri? Puteai sa imi faci operatie fara anestezie si suportam durerea cu Harul dumnezeiesc. Acum nu mai am nimic din toate acestea. Intr-adevar, ce mi se intampla acum este o ispita”.
Cuviosul Parinte credea ca cel mai insemnat sprijin si ajutor pe care il poti da cuiva este urmatorul: sa stai sa il asculti, cand vrea sa iti vorbeasca despre nevoile si problemele sale, cand vrea sa-si spuna pasul, cand vrea sa-i fii alaturi ca să nu simta singuratatea cumplita si respingerea sociala, care impovareaza sufletul omului. Imbratisarea parinteasca plina de dragoste a cuviosului parinte ii cuprindea pe toti cei indurerati, pe cei apasati sufleteste, care riscau să se prabuseasca. Astfel, parintele duhovnicesc si fiul sau erau doua fiinte unite, doua inimi care bateau in acelasi ritm, care sufereau impreuna, care indurau si nadajduiau impreuna.
Odata cand m-am dus la Parintele Porfirie i-am spus: „Parinte, sa va ganditi mereu la noi si sa va rugati pentru noi, caci avem mare nevoie. Indeosebi sa va ganditi la noi in ceasurile noptii, cand se stinge zgomotul vietii si cand incercam sa comunicam cu noi insine si cu Dumnezeu”. Auzind acestea, parintele mi-a raspuns: Intre noi nu e nici o distantă. Cand voi pleca din aceasta viata va fi mai bine, fiindca voi fi mereu alaturi de voi cand ma veti chema”.
Sfantul Parinte Porfirie sa va ocroteasca cu rugaciunile sale!
