|
Dulce-i
odihna de amiaza,
sub salcamul
plin de floare,
cand nu e
nimeni sa te vaza
si-ti canta o
privighetoare ...
Doua copile torc alene,
la
poarta casei parintesti,
clipind incetisor din gene
si-n soapta depanand povesti.
Greierii dorm in iarba mare,
ascunsi
de soarele-n vapaie,
vantu'i
tacut far' de suflare,
de-aud
si-a inimii bataie.
| 