|
Candva statea pe un ogor,
cu
nasu-i mare, borcanat,
ciorile lesinau in zbor,
croncanind foarte
delicat.
Matraguna si furnica,
vorbe dulci ii tot sopteau,
insa ea
le da cu tifla,
cand ii cam vorbeau pe
sleau.
Paznic la bostani era,
cucuruzul il pazea,
Don
Juan-ul de ogor,
n-avea
timp si de-amor.
|
