Pasesti tiptil, ca nici nu te simtim,
Invaluita-n taina si tacere.
Sub clar de luna, esti ca o pantera
Pe care-n departare o zarim.
Parca-mplinind porunci dumnezeiesti,
Necontenit, zadarnic incercam
secretul nepatruns sa ti-l aflam.
Decat apusul mai batrana esti.
Primesti a mainii mele mangaiere,
Spinarea-ncovoiata s-o-nfioare.
Din departari de veac vii si uitare,
Vietuitoare-a unei alte ere.
Nu esti de-aici, ci dintr-un loc inchis.
Stapana peste-un vast taram de vis.

(Jorge Luis Borges)