As vrea un cer albastru, si pace, si lumina,
Ca-n basme sa-mi rasara in fata o gradina,
Cu largi carari umbrite, si flori de liliac,
Si salcii plangatoare pe-o margine de lac...
Iar tu sa-mi fii acolo, izvor de fericire!
Cu ochii mari si limpezi, cu mijlocul subtire,
Craiasa mea iubita regina florilor
Sa-ti dau o vesnicie de nesfarsit amor!
Sa nu te vad iar trista, ci dornica de viata,
Cu zambetul pe buze si rumena la fata,
Sa uiti c-ai mers odata pe-al vietii aspru drum,
Sa nu te mai ajunga durerile de-acum....

(George Toparceanu)